stefanobalistreri


Vai ai contenuti

Poesie > poesie e sculture

A luci du munnu

Si putissi parrari…

Pi un mumentu
nna stu paisi
mi vulissi firmari.

A sta ginirazioni
ci vogghiu cuntari
comu era beddu
stu paiseddu,
l'aria pulita
u specchiu di mari
ca facia incantari
Si putissi parrari…

Atterriti arristassivu
i vostri nonni,
i votri patri
nn'annu passati
di mali iurnati.

Zappuni a li mani
terri critusi
cruci di picuni
cu l'acquazzina,
o picu du suli
sutta l'occhiu
du patruni
comu li pecuri
e u mannaruni.

Faccia affusulata
a peddi incuddata
cu l'ossa,
di la pirrera
a denti stritti
si niscia da fossa
Si putissi parrari…

Di guerra e di fami
ca pi manciari
erba chi renti
s'havia scippari,
quannu a fortuna
si prisintava
cocchi, lira di latu
a li figghi sarbava
Si putissi parrari…

Ti vulissi diri
ca luci ca vi dugnu
ci l'aviti pisata
e senza ca
v'accurgiti,
lu tempu vi passa
e da me parti
penni sempri a
valanza.

L'erba si sicca
ogni jornu di chiù
e comu li pecuri
a denti stritti
cerchi l'erba virdi
ca nun crisci chiù
Si putissi parrari…

A sta nova era
ca si susi a matina
ca panza china
passa lu tempu
cu divirtimentu
e du paisi ca
cancia
nun ci 'mporta
nenti
du specchiu di
mari
ca spiranza vi rava
lu viri muriri
e nun pensi a
sarvallu
Si putissi parrari…

Forti vulissi gridari
pi farivi capiri
ca stu paisi
putiti canciari
si tutti 'nzemmula
a vuci forti
aviti a gridari.

Mari 'nquinatu,
l'aria infittata
gridati, gridati, gridati.

A vostra vuci fati sintiri
pi stu paisi nun fari
muriri













Torna ai contenuti | Torna al menu