Poesie > poesie e sculture
A luci du munnu
Si putissi parrari…
Pi un mumentu
nna stu paisi
mi vulissi firmari.
A sta ginirazioni
ci vogghiu cuntari
comu era beddu
stu paiseddu,
l'aria pulita
u specchiu di mari
ca facia incantari
Si putissi parrari…
Atterriti arristassivu
i vostri nonni,
i votri patri
nn'annu passati
di mali iurnati.
Zappuni a li mani
terri critusi
cruci di picuni
cu l'acquazzina,
o picu du suli
sutta l'occhiu
du patruni
comu li pecuri
e u mannaruni.
Faccia affusulata
a peddi incuddata
cu l'ossa,
di la pirrera
a denti stritti
si niscia da fossa
Si putissi parrari…
Di guerra e di fami
ca pi manciari
erba chi renti
s'havia scippari,
quannu a fortuna
si prisintava
cocchi, lira di latu
a li figghi sarbava
Si putissi parrari…
Ti vulissi diri
ca luci ca vi dugnu
ci l'aviti pisata
e senza ca
v'accurgiti,
lu tempu vi passa
e da me parti
penni sempri a
valanza.
L'erba si sicca
ogni jornu di chiù
e comu li pecuri
a denti stritti
cerchi l'erba virdi
ca nun crisci chiù
Si putissi parrari…
A sta nova era
ca si susi a matina
ca panza china
passa lu tempu
cu divirtimentu
e du paisi ca
cancia
nun ci 'mporta
nenti
du specchiu di
mari
ca spiranza vi rava
lu viri muriri
e nun pensi a
sarvallu
Si putissi parrari…
Forti vulissi gridari
pi farivi capiri
ca stu paisi
putiti canciari
si tutti 'nzemmula
a vuci forti
aviti a gridari.
Mari 'nquinatu,
l'aria infittata
gridati, gridati, gridati.
A vostra vuci fati sintiri
pi stu paisi nun fari
muriri